matrițe mari de ștanțare și desenare a metalelor, matrițe de ștanțare a plăcilor de oțel, matrițe de perforare și de formare

În procesul de producție, calitatea produsului, eficiența producției și costul de producție se echilibrează în mod inerent, ceea ce face dificilă realizarea unei optimizări simultane. În cadrul modelelor de producție convenționale, îmbunătățirea preciziei formării pieselor și a calității aspectului necesită reducerea timpului ciclului de ștanțare, creșterea frecvenței de inspecție și optimizarea structurii matriței și a parametrilor procesului, ceea ce duce direct la scăderea eficienței producției și la creșterea investițiilor în forță de muncă și echipamente. Simpla urmărire a indicatorilor de-înaltă calitate are ca rezultat o capacitate redusă și costuri de producție unitare crescute, împiedicând producția de masă la scară largă-.

Eficiența îmbunătățită a producției, de asemenea, constrânge calitatea produsului și controlul costurilor. Pentru a crește capacitatea și a scurta ciclurile de producție, companiile accelerează de obicei ștanțarea, simplifică procesele de inspecție și reduc frecvența de întreținere a matrițelor. În condițiile de ștanțare cu viteză mare-, uzura matriței se accelerează, stabilitatea reologică a tablei scade și incidența problemelor, cum ar fi înapoierea piesei, abaterile dimensionale și defectele de suprafață crește. Simplificarea proceselor de control al calității poate duce la defecte ascunse care se revarsă în procesele ulterioare, creșterea costurilor de reprelucrare și deșeuri, având ca rezultat o creștere generală a costurilor de producție, mai degrabă decât o scădere.

Necesitatea controlului costurilor de producție exacerbează și mai mult contradicția inerentă dintre acești trei factori. Reducerea costurilor în producție implică de obicei simplificarea structurilor matriței, scăderea standardelor de materiale, reducerea frecvenței ajustărilor procesului și minimizarea investițiilor de întreținere a echipamentelor. Deși aceste metode pot reduce cheltuielile de producție pe termen scurt, ele pot duce la o precizie insuficientă a matriței, o stabilitate slabă și o durată de viață scurtă, ceea ce duce la fluctuații de calitate a lotului și timpi de oprire frecvente pentru repararea matriței. Sistemele de proces existente ale industriei se luptă să echilibreze acești trei factori, prezentând, în general, puncte dureroase ale producției, cum ar fi calitate înaltă, dar eficiență scăzută, eficiență ridicată, dar rata mare de defecte și costuri reduse, dar stabilitate scăzută, împiedicând industrializarea și dezvoltarea de -calitate înaltă a produselor de ștanțare medicală de precizie.